► Legea societăților nr. 31/1990:

• Art. 56:
  Nulitatea unei societăţi înmatriculate în registrul comerţului poate fi declarată de tribunal numai atunci când:
  a) lipseşte actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică, în situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (6);
  b) toţi fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societăţii;
  c) obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice;
  d) lipseşte încheierea registratorului de registrul comerţului de înmatriculare a societăţii.
  e) lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a societăţii;
  f) actul constitutiv nu prevede denumirea societăţii, obiectul său de activitate, aporturile asociaţilor sau capitalul social subscris;
  g) s-au încălcat dispoziţiile legale privind capitalul social minim, subscris şi vărsat;
  h) nu s-a respectat numărul minim de asociaţi, prevăzut de lege.
  
  
• Art. 57:
  Nulitatea nu poate fi declarată în cazul în care cauza ei, invocată în cererea de anulare, a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond la tribunal.
  
  
• Art. 58:
  (1) La data la care hotărârea judecătorească de constatare sau declarare a nulităţii a devenit definitivă, societatea încetează fără efect retroactiv şi intră în lichidare. Dispoziţiile legale privind lichidarea societăţilor ca urmare a dizolvării se aplică în mod corespunzător.
  (2) Prin hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii se vor numi şi lichidatorii societăţii.
  (3) Tribunalul va comunica hotărârea judecătorească oficiului registrului comerţului, care, după înregistrarea în registrul comerţului, se va publica în Buletinul electronic al registrului comerţului.
  (4) Asociaţii răspund pentru obligaţiile sociale până la acoperirea acestora în conformitate cu prevederile art. 3.
  
  
• Art. 227:
  (1) Societatea se dizolvă prin:
  c) declararea nulităţii societăţii;