Firma, emblema şi marca reprezintă elemente de distinctivitate prin care poate fi identificat un profesionist. Dar ce înseamnă fiecare dintre aceste elemente?

Firma este numele sau, după caz, denumirea sub care un profesionist îşi exercită comerţul şi sub care semnează (art.30, Legea 26/1990). Orice firmă nouă trebuie să se deosebească de cele existente, iar în cazul în care există o asemănare cu o altă firmă, atunci trebuie să se adauge o menţiune care să o deosebească de aceasta (de exemplu: desemnarea mai precisă a persoanei, indicarea felului de comerţ exercitat sau în orice alt mod).

Emblema este “semnul sau denumirea care deosebeşte un profesionist de un altul de acelaşi gen”, potrivit art.30 din Legea 26/1990. Orice emblemă trebuie să se deosebească de emblemele înscrise în acelaşi registru al comerţului, pentru acelaşi fel de comerţ, precum şi de emblemele altor profesionişti de pe piaţa unde profesionistul îşi desfăşoară activitatea.

Potrivit reglementărilor legale, există o serie de condiţionări în ceea ce priveşte utilizarea emblemei şi a firmei unui profesionist datorate interdependenţei dintre acestea, şi anume:

• emblema poate fi folosită pe panouri de reclamă, pe facturi, scrisori, note de comandă, tarife, prospecte, afişe, publicaţii şi în orice alt mod, numai dacă va fi însoţită în mod vizibil de firma profesionistului;
• dacă emblema cuprinde o denumire, firma va fi scrisă cu litere având mărimea de cel puţin jumătate din cea a literelor cu care este scrisă emblema (art.43, Legea 26/1990).

Important: Firma şi emblema trebuie scrise în primul rând în limba română, iar  emblema trebuie să fie însoţită în mod vizibil de firma profesionistului.

Prin înscrierea în registrul comerţului a firmei şi emblemei, profesionistul dobândeşte drept de folosinţă exclusivă asupra acestora. Atât firma, cât şi emblema pot fi înstrăinate, cu menţiunea că firma nu poate fi înstrăinată separat de fondul de comerţ la care este întrebuinţată.

Conform legii, în cazul în care firmele sau emblemele sunt radiate din registrul comerţului, atunci  acestea sunt indisponibile pentru o perioadă de 2 ani de la data radierii, cu excepţia situaţiei în care "dobânditorul cu orice titlu al unui fond de comerţ va putea să continue activitatea sub firma anterioară, care cuprinde numele unui profesionist persoană fizică sau al unui asociat al unei asociaţii familiale, societăţi în nume colectiv ori comandită simplă, cu acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor săi în drepturi şi cu obligaţia de menţionare în cuprinsul acelei firme a calităţii de succesor”. Dacă păstrarea firmei precedente este permisă societăţii pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau societăţii cu răspundere limitată, fără cerinţa menţionării raportului de succesiune, acest fapt nu este valabil şi în cazul firmei unei societăţi cu răspundere limitată care cuprinde numele unuia sau mai multor asociaţi, unde acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor săi în drepturi şi menţionarea în cuprinsul acelei firme a calităţii de succesor sunt obligatorii (art.41, Legea 26/1990).

Legea 26/1990 nu reglementează doar emblema şi firma, ci se referă şi la înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor cu privire la brevetele de invenţii, mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu, denumirile de origine, indicaţiile de provenienţă şi alte semne distinctive asupra cărora societatea, regia autonomă, organizaţia cooperatistă sau profesionistul persoană fizică autorizată, întreprindere individuală sau întreprindere familială are un drept (art. 21, litera c).

Marca reprezintă, conform art. 2 din Legea 84/1998, “orice semn susceptibil de reprezentare grafică, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi, în special, forma produsului sau a ambalajului său, culori, combinaţii de culori, holograme, semnale sonore, precum şi orice combinaţie a acestora, cu condiţia ca aceste semne să permită a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi”. În România, mărcile se înregistrează în registrul mărcilor ţinut de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM).

O marcă poate fi înregistrată de orice persoană fizică sau juridică.

Potrivit art. 4 alin.1 din legea anterior menţionată, dreptul asupra mărcii este dobândit şi protejat prin înregistrarea acesteia la OSIM şi aparţine solicitantului care a depus primul – în condiţiile legii – cererea de înregistrare a mărcii (art. 8, Legea 84/1998). Totodată, art. 36 stipulează că “înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii”. Trebuie menţionat însă că înregistrarea mărcii nu produce efecte pe o perioadă nelimitată, durata de protecţie fiind de doar 10 ani. În cazul în care titularul doreşte, înregistrarea mărcii poate fi reînnoită la împlinirea fiecărui termen de 10 ani, cu plata taxei prevăzute de lege.

Înregistrarea unei mărci la OSIM înseamnă protecţia acesteia doar pe teritoriul României. În cazul în care se doreşte protecţia unei mărci într-o ţară străină, atunci trebuie îndeplinite formalităţile stipulate de legislaţia ţării respective. După înregistrarea mărcii la OSIM, există posibilitatea înregistrării internaţionale a acesteia într-o ţară sau mai multe ţări membre ale Aranjamentului de la Madrid, prin depunerea unei cereri unice la Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale.

Important: Conform prevederilor legale în vigoare, înregistrarea unei firme la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul în a cărui rază teritorială are sediul social/profesional este obligatorie înainte de începerea activităţii acesteia, pe când înregistrarea unei mărci la OSIM este facultativă.   

De asemenea, protecţia firmelor, emblemelor şi mărcilor înregistrate este reglementată şi prin art. 5 lit. a din Legea 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, care prevede că “folosirea unei firme, invenţii, mărci, ……, unei embleme sau unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant” constituie infracţiune şi se pedepseşte conform legii.

Legislaţia aplicabilă:

Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, cu modificările şi completările ulterioare

Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, republicată

Ordinul ministrului justiţiei nr. 2594/C/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de ţinere a registrelor comerţului, de efectuare a înregistrărilor şi de eliberare a informaţiilor

Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor, în forma revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967, ratificat de România prin Decretul nr.1176 din 28.12.1968 - B.Of.nr.1/06.01.1969

Pentru detalii suplimentare, accesaţi:

http://www.onrc.ro/index.php/ro/alegerea-denumirii-unei-firme-elemente-de-distinctivitate

http://www.onrc.ro/index.php/ro/inmatriculari/operatiuni-prealabile/verificare-si-rezervare-emblema

www.osim.ro